As vrea sa blochez tot ce este rau in lumea asta. Sa imping departe gandurile si vorbele urate si sa pastrez doar ce este frumos. Asta ar fi perfect. Dar perfectiunea nu exista si din pacate nu va exista. Oameni nu sunt buni sau rai...sunt si una si alta, depinde ce aleg sa arate mai mult. Este o lume mare lumea in care traim, ne pierdem de fapt in ea, daca nu suntem atenti. Dar pe cat de mare este lumea, pe ata de vasta este trairea omeneasca. Pe atat de mare este un suflet de om, cu bune si cu rele, este complex. Multi din pacate nu inteleg complexitatea sufletului de langa ei. Unii da, unii nu. Unii inteleg dar degeaba. Fapte, nu vorbe. Vorbele se duc in timp, oricat de dureroase sunt, dar din pacate, faptele raman mai departe sa te bantuie in orice clipa mai slaba din viata ta. Iubesc atat de mult, incat, as dori sa ofer si altora aceasta capacitate, sa iubeasca macar putin din cat pot eu iubi, sa simta si ei ce simt eu cand sunt intr-un moment de maxima fericire si iubire si implinire. Dar nu am cui sa ofer, daca cei din jur nu doresc. Ofer iubirea mea sufletului meu pereche si familiei mele. Iar odata cu asta, ma simt fericita daca pot macar atat sa fac. V-as oferi tuturor iubire. V-as arata cum sa iubiti. Dar sunteti prea multi, si prea coplesiti de problemele voastre cotidiene, de multe ori, fara sens. Iubiti...doar asta conteaza de fapt. Iubesc si simt ca traiesc. Cu bune, cu rele, iubesc.
