Miscare

Si m-am gandit sa ma reapuc de scris. Nu numai lucrari stiintifice si de cercetare. Pentru ca deh...in ziua de azi se pare ca apar doctori si specialisti mai pe peste tot- bani sa fie! Si in timp ce imi scriam gandurile despre starea de amorteala pe care o regasim in tara noastra in ziua de azi, bineinteles ca tehnologia m-a infrant. S-a revoltat cumplit impotriva ideilor mele, sa le spunem odioase, prin care subliniam cat de parsiv si negativ poate fi romanul de azi. Astfel ca tehnologia, mai exact calculatorul meu, m-a parasit pentru cateva minute, pentru a se reporni singur. Am pierdut o mica scriere captivanta sau mai bine zis, menita sa trezeasca macar putin stropul ala de dac sau de roman existent in sufletele si sangele nostru. Dar bineinteles ca nu ma las eu infranta de micile probleme tehnice din gospodarie. Astfel, mai pe scurt, voi incerca sa repet ce am scris cu cateva minute in urma. Constiinta noastra este sub o plapuma groasa, de unde nu doreste sa iasa. Normal, pentru ca in ziua de azi, pe frigul asta de afara, cine doreste sa scoata capul de sub plapumioara? Astfel, frigul ne amorteste fizicul, dar totusi consider ca e necesar sa ne trezim psihicul. Suntem mai rai decat cele mai periculoase animale existente vreodata. Suntem perfizi, nenorociti si nepasatori fata de tot ce inseamna neam, patrie sau tara. Nu ne intereseaza ce a fost si ce se intampla cu semenii nostri dupa atatea chinuri indurate de-a lungul secolelor. Traim in prezent si asteptam sa ne pice totul din cer. Stam intr-o stare amortitoare de angoasa si temeri, asteptand imposibilul, aventurosul si deci, inevitabilul: o revolutie, sau macar o miscare cat de slaba care sa ne faca sa realizam cat de "bine" traim. Nu se va intampla prea curand daca fiecare dintre noi doar sta si nu face nimic. Asta o stim cu totii. Ideea binecunoscuta care spune ca odata cu trecerea timpului, omul evolueaza, mi se pare o adevarat ofensa fata de neamul nostru. Uitati-va in jur, cat am evoluat noi cu adevarat? Am fost manjiti de elemente negative si injositoare precum manelele, telenovelele, pedofiliile si altele- cu precadere regasite in tara noastra in ultima decada. Studii si documente clare arata cum in ultima perioada Romania are mai multi criminali si infractori decat in deceniile trecute! Cum putem scapa de lanturile pe care singuri ni le-am pus, desi stramosii nostri s-au luptat dintotdeauna sa elibereze poporul roman si urmasii lui? Cum putem face sa revenim la starea acea de spirit in care sa ne regasim pe noi ca Romani adevarati? Ca patrioti si iubitori de neam? Putem incepe in primul rand sa miscam ceva in sufletul nostru, citind o carte, uitandu-ne la minunata natura inconjuratoare, vizitand superbele vestigii raspandite de-a lungul patriei, urmarind un documentar fascinant despre radacinile noastre, sau poate ascultand si vizionand cu atentie o piesa de teatru semnificativa. Uneori aceste lucruri mici, pornesc lucrurile cu adevarat mari din vietile noastre. Astfel ca este nevoie ca in primul rand, sa ne miscam noi, din interior spre exterior, pentru ca mai apoi, sa putem influenta, in orice procent- cat de mic, pe cei din jurul nostru, mai tineri sau mai batrani, care si ei sunt coplesiti de starea aceasta de amorteala si nesimtire, care ne-a cuprins, si care pe zi ce trece ne tine tot mai strans in panzele ei nenorocite. Este timpul ca fiecare dintre noi sa observam cu atentie ce se intampla in jurul nostru, sa ne inchidem o perioada in noi, in sanul familiei, in compania prietenilor dragi, pentru a putea reflecta mai bine, si pentru ca dupa aceea, sa putem spune compatriotilor nostri, ce rezultate frumoase obtinem cand ne punem in legatura cu spiritul stramosilor, existent in fiecare dintre noi. Deoarece in fiecare roman exista sentimente de dragoste de tara, de semeni, de ajutor reciproc, respect si bunavointa. Sunt sigura de asta. Iar incet incet, poate vom putea evolua- psihic, spiritual si intelectual, asa cum si stramosii nostri, dupa o perioada de agonie, lupta si boala sufleteasca, au reusit sa se desprinda de profan si sa lupte pentru natura sacra existenta in sangele si sufletele lor. Ei au reusit, si au castigat, si au facut atatea pentru noi, iar noi? Ce facem cu toata izbanda asta? O uitam...sau mai rau....o ponegrim si o lasam undeva in paginile istoriei. Pentur ca asa suntem. O constiinta adormita de vreme, iubitoare de a stagna si a fi bine, nu foarte bine, doar bine. Pentru ca noi, cei de azi, de multumim cu orice primim, cu orice ne cade din cer, si uitam sa luptam, si sa iubim si sa apreciem, asa cum au facut cei dinaintea noastra. Erau multe de zis...si inca mai sunt, dar tehnologia inca imi este impotriva. Asa ca voi incheia aici cu speranta ca mai este cineva, undeva, care sa simta si sa creada ce simt si ce cred eu. Iar daca nu, inseamna ca am avut pe deplin dreptate in randurile de mai sus.