Ending.

It's the ending. And the beginning. It's the horror. And the miracle. It's the darkness inside me. And the light. It's you. And me. It's us. And them. It's nothing wrong. And still not okai. It's disastrous. And wonderful. It's bloody genius. And very stupid. It's hatred. And love. It's death. And life.

It is called EXISTENCE. This is what we have all in common.

Miscare

Si m-am gandit sa ma reapuc de scris. Nu numai lucrari stiintifice si de cercetare. Pentru ca deh...in ziua de azi se pare ca apar doctori si specialisti mai pe peste tot- bani sa fie! Si in timp ce imi scriam gandurile despre starea de amorteala pe care o regasim in tara noastra in ziua de azi, bineinteles ca tehnologia m-a infrant. S-a revoltat cumplit impotriva ideilor mele, sa le spunem odioase, prin care subliniam cat de parsiv si negativ poate fi romanul de azi. Astfel ca tehnologia, mai exact calculatorul meu, m-a parasit pentru cateva minute, pentru a se reporni singur. Am pierdut o mica scriere captivanta sau mai bine zis, menita sa trezeasca macar putin stropul ala de dac sau de roman existent in sufletele si sangele nostru. Dar bineinteles ca nu ma las eu infranta de micile probleme tehnice din gospodarie. Astfel, mai pe scurt, voi incerca sa repet ce am scris cu cateva minute in urma. Constiinta noastra este sub o plapuma groasa, de unde nu doreste sa iasa. Normal, pentru ca in ziua de azi, pe frigul asta de afara, cine doreste sa scoata capul de sub plapumioara? Astfel, frigul ne amorteste fizicul, dar totusi consider ca e necesar sa ne trezim psihicul. Suntem mai rai decat cele mai periculoase animale existente vreodata. Suntem perfizi, nenorociti si nepasatori fata de tot ce inseamna neam, patrie sau tara. Nu ne intereseaza ce a fost si ce se intampla cu semenii nostri dupa atatea chinuri indurate de-a lungul secolelor. Traim in prezent si asteptam sa ne pice totul din cer. Stam intr-o stare amortitoare de angoasa si temeri, asteptand imposibilul, aventurosul si deci, inevitabilul: o revolutie, sau macar o miscare cat de slaba care sa ne faca sa realizam cat de "bine" traim. Nu se va intampla prea curand daca fiecare dintre noi doar sta si nu face nimic. Asta o stim cu totii. Ideea binecunoscuta care spune ca odata cu trecerea timpului, omul evolueaza, mi se pare o adevarat ofensa fata de neamul nostru. Uitati-va in jur, cat am evoluat noi cu adevarat? Am fost manjiti de elemente negative si injositoare precum manelele, telenovelele, pedofiliile si altele- cu precadere regasite in tara noastra in ultima decada. Studii si documente clare arata cum in ultima perioada Romania are mai multi criminali si infractori decat in deceniile trecute! Cum putem scapa de lanturile pe care singuri ni le-am pus, desi stramosii nostri s-au luptat dintotdeauna sa elibereze poporul roman si urmasii lui? Cum putem face sa revenim la starea acea de spirit in care sa ne regasim pe noi ca Romani adevarati? Ca patrioti si iubitori de neam? Putem incepe in primul rand sa miscam ceva in sufletul nostru, citind o carte, uitandu-ne la minunata natura inconjuratoare, vizitand superbele vestigii raspandite de-a lungul patriei, urmarind un documentar fascinant despre radacinile noastre, sau poate ascultand si vizionand cu atentie o piesa de teatru semnificativa. Uneori aceste lucruri mici, pornesc lucrurile cu adevarat mari din vietile noastre. Astfel ca este nevoie ca in primul rand, sa ne miscam noi, din interior spre exterior, pentru ca mai apoi, sa putem influenta, in orice procent- cat de mic, pe cei din jurul nostru, mai tineri sau mai batrani, care si ei sunt coplesiti de starea aceasta de amorteala si nesimtire, care ne-a cuprins, si care pe zi ce trece ne tine tot mai strans in panzele ei nenorocite. Este timpul ca fiecare dintre noi sa observam cu atentie ce se intampla in jurul nostru, sa ne inchidem o perioada in noi, in sanul familiei, in compania prietenilor dragi, pentru a putea reflecta mai bine, si pentru ca dupa aceea, sa putem spune compatriotilor nostri, ce rezultate frumoase obtinem cand ne punem in legatura cu spiritul stramosilor, existent in fiecare dintre noi. Deoarece in fiecare roman exista sentimente de dragoste de tara, de semeni, de ajutor reciproc, respect si bunavointa. Sunt sigura de asta. Iar incet incet, poate vom putea evolua- psihic, spiritual si intelectual, asa cum si stramosii nostri, dupa o perioada de agonie, lupta si boala sufleteasca, au reusit sa se desprinda de profan si sa lupte pentru natura sacra existenta in sangele si sufletele lor. Ei au reusit, si au castigat, si au facut atatea pentru noi, iar noi? Ce facem cu toata izbanda asta? O uitam...sau mai rau....o ponegrim si o lasam undeva in paginile istoriei. Pentur ca asa suntem. O constiinta adormita de vreme, iubitoare de a stagna si a fi bine, nu foarte bine, doar bine. Pentru ca noi, cei de azi, de multumim cu orice primim, cu orice ne cade din cer, si uitam sa luptam, si sa iubim si sa apreciem, asa cum au facut cei dinaintea noastra. Erau multe de zis...si inca mai sunt, dar tehnologia inca imi este impotriva. Asa ca voi incheia aici cu speranta ca mai este cineva, undeva, care sa simta si sa creada ce simt si ce cred eu. Iar daca nu, inseamna ca am avut pe deplin dreptate in randurile de mai sus.

Story

One more glimpse of paradise and everything went Kaboom on us. Okai for starters I’d love to tell what actually happened in just 2 days. Everything turned into ashes and from these grey ashes a Pheonix appeared. All the grey became a powerful rainbow of love and trust and clarity. Now I can see clearly why I needed this fire to bring me down. It was just for the entertainment. It was just for the fun of killing my old self and letting something truly words worthy rise and take over my poor self.
So enough with the talking. I’ll just get to my personal conclusions: Love exists. But only in its platonic form. Everything else out there is just lust and pleasure, carnal and warm, passionate and desired by all around the world. But see my love, everything will die. Me, you, the nature, everything. The matter here is time. And time...we don’t get to have too much of it. It’s just the way life goes. One day you are up there flying and making plans over plans, whilst people around you crash. But the next day you can end up being the one that’s crashing, and all the people around you might be looking down to you, while you choke and can’t find any words to say.
It’s very difficult love, to try and hang on up there. But once you fall, they all leave, and you are left only with hope, that brings you the ultimate thing in life: Love. The one that gets you even higher than what you were before. A sip of love is like a good Merlot on an Autumn day, on a terrace. It’s like your lover just took your hand and jumped with you in the ocean, yelling his love in the blue sky under the Mother Goddess of the Moon. It’s just like you woke up one morning and realized that unfortunately, all your accomplishments can be bought with money, and all that you are really left with is your inner self, your pure love and trust, that you kept only for yourself for too much time. Now love, it’s time! Let’s leave all behind, the couple of days that have passed are now behind us. Let’s throw all our clothes and possessions away so that they won’t intrude our true privacy: our souls. Don’t get this in the way of our spirits. Love and be loved is all I’m seeing here. So my story isn’t what you expected it to be. I’m just asking now, would you fly with me and lose everything? Or would you have everything in the world but not your soul?

Scurta analiza a maturitatii

Am citit despre maturitate în diferite cărţi sau articole şi am ajuns la concluzia precum că aceasta este de fapt pasul final în realizarea scopului suprem în viaţă, desăvârşirea Omului ca Persoană, deci cunoaşterea elementului cheie al vieţii: Dragostea. În cele ce urmează voi scrie puţin dintr-un punct de vedere psihologic despre anumite stadii şi elemente care duc la această urcare pe treapta evoluţiei psihice şi spirituale ale unui om.
Succesiunea stadiilor în dezvoltarea personală este obligatorie, chiar dacă uneori modul de interacţionare a determinanţilor personalităţii poate duce la contractarea sau dilatarea stadiilor la anumite persoane. Datorită complexităţii sistemului psihic uman, pot afirma că o persoană se va dezvolta diferit, unic şi într-un mod mai simplu sau complex decât semenii săi, în funcţie de particularităţile de gândire, starea fizică şi psihică, interese personale, etc. Deşi mesajul de specificitate al speicei este transmis sub forma codului genetic, ereditar, există totuşi o multitudine de alţi factori care pot contribui la formarea fiinţei umane ca Persoană: factorii familiali, sociali, culturali, politici etc. Ereditatea se va exprima diferit de-a lungul timpului, sau chiar va rămâne latentă dacă lipseşte factorul activator.
Astfel, maturitatea este un concept relativ greu de trasat în linii clare, deoarece general vorbind, aceasta se referă la o conştiinţă de sine largă, la relaţii şi raporturi intime- nu numai sexuale, dar în special se referă la securitatea emoţională fundamentală. Omul adult se presupune a fi şi matur, deci trebuie observate rolurile şi sarcinile care maturizează, adică implementează omul în sarcini şi responsabilităţi sociale. Aici, într-adevăr, cuvântul decisiv îl are factorul intern, caracteristicile psihice ale fiecărui om, dorinţele şi expectanţele acestuia, trăsăturile intrinseci ale unei persoane. Prin urmare, un om egoist şi egocentric nu poate dobândi niciodată acea maturitate desăvârşită deoarece prin maturitate se înţelege responsabilitate, acceptare, flexibilitate, încredere în sine şi în semeni, ori o persoană neîncrezătoare, interiorizată, retrasă, bănuitoare sau răutăcioasă nu se poate numi persoană matură, indiferent de realizările sale personale- sociale şi profesionale, indiferent de contul din bancă sau proprietăţile deţinute la un moment dat în timp. Un om matur, din punct de vedere psihologic este un om stabil, încrezător, binevoitor, realist, un om care doreşte să evolueze nu să stagneze. Un om care luptă corect, cinstit dar şi eficient pentru a câştiga ceea ce şi-a propus. Acest om este un bun manager pentru propria persoană, având identitatea de sine bine conturată, deci o personalitate unică şi o gândire debordantă, un vocabularcel puţin peste medie, dar mai ales, acest om, este un bun introspect, cunoscându-se în primul rând pe sine, de la A-Z, va înţelege să cunoască şi pe cei din jur, şi deci îşi îmbogăţeşte experienţa şi cunoştiinţele continuu.
Abia când o persoană reuşeşte să aibă, să deprindă aceste trăsături, îndrăznesc să spun chiar, aceste abilităţi, pot afirma că este o persoană matură. Astfel, încrederea în sine este primul pas spre dobândirea maturităţii, urmată de securitatea emoţională, de echilibru şi bunăvoinţă faţă de propria persoană şi faţă de ceilalţi, apărând apoi pe parcurs, alte diferite elemente ce se vor contura în stadiile dezvoltării personale. Toate acestea ajută la cunoaşterea de sine, deci la îmbunătăţirea, creşterea şi dezvoltarea fiinţei umane ca persoană matură.
În primul an de facultate discutam despre dragostea imatură şi cea matură, diferenţa dintre ele fiind practic Echilibrul şi Stabilitatea. Prima, este pasională, înflăcărată, de scurtă durată totuşi, condiţionată de mediul socio-cultural, de tendinţe şi mai ales de cei apropiaţi nouă, pe când cea de-a doua lasă la o parte prejudecăţile adunate în timp, uită de egoismul şi răutatea existente în jur, păstrând doar Dragostea în sensul ei real şi deosebit de spectaculos. Da, dragostea imatură este frumoasă şi pasională, dar, şi aici vroiam sa ajung, dragostea matură te desăvârşeşte ca Om, pentru că doar atunci când într-adevăr iubeşti, uiţi de tine ca individ, şi devii o fiinţă cu cel iubit, un Tot, contopiţi pentru totdeauna. Deci dispare egoismul şi egocentrismul şi apare maturitatea, adică echilibrul şi stabilitatea.
Ereditatea are ceva de spus, dar cum afirmam în răndurile de mai sus, câteodată poate rămâne latentă, sau chiar din contră. Contează extraordinar de mult mediul socio-politico-cultural în care trăim, dar mai ales contează ceea ce simţim, gândim şi dorim până la urmă, de la această viaţă.

It started with a tango!

It started with a tango

Two people that knew each other for a long time. Nothing ever happened, no one ever smiled..or smile back. No one was talking no one was laughing. No one. But one night a tango broke the ice. A simple but complex dance made them smile..and smile back. Made them talk and laugh for the whole night. Made them understand each others dreams and failures and oh yes! The freedom of that was just amazing! Two people dancing, joking and smiling, two restless souls in the dance of freedom and harmony. Then everything ended. Is it the fact that they still didn’t know each other well? Is it the others around them? I do not know what it is, but regardless of the situation, they still continued to meet. Once in a while, it appears that faith, brought them back together. And it simply continued this way… but different. Better. Lighter. On one hand, wonderful but on the other hand dreadful. They were perfect. They were He and She. But all fairytales actually end up to be just tales…without fairies. They could not be. So this ended again. Still though… faith didn’t care at all. Both were doing separate things. Both had different interestes but it appears that They really were meant to see each other, for just one night, one bloody night, that would change everything, better and in the same time worse. Better because when they met, time stood in place and everything else dissapeared. Worse because the night was ending, and each of them had to go back to beeing a lonely individual…with dreams and aspiration to share…with no one. It started with a tango.. and they continue the dance. It might appear to be akward, but in fact, it is completely outstanding. Perfect. Like Fibonaci’s numbers, they complete each other, they dance the night away, in the spiral of life, love, freedom. In the spiral of perfect human relationships and affairs. In the spirit of taking and receiving only the good sides, the ones that make a heart beat faster and faster, not the ones that stop the heart and make it simply..bleed. Perfection doesn’t exist. But perfect intents do. It started with a tango. And the dance is on.

Am inteles.

Nu am mai scris de mult. Pentru că nu mai aveam nimic de zis. Dar acum am. Am văzut. Am înţeles. Eşti atins, de trecut… nu te mai poţi desprinde de ce a fost. Continui să trăieşti în trecut, cauţi trecutul în fiecare persoană care intră în viaţa ta. Şi eşti dezamăgit. Pentru că nu se va mai repeta niciodată...cea mai frumoasă perioadă din viaţa ta. Eşti imbecil. Cum să se repete? Istoria nu se repetă! Niciodată în acelaşi fel, cu aceleaşi detalii. Te mulţumeşti cu trecutul, în loc să evoluezi spre ce va sa vină. Trebuie să înţelegi că nimic nu durează cu adevărat, totul e profan. Sacrul îl vei regăsi în tine, în dragostea ta pentru tine, pentru oameni, pentru tot ce e în jur. Pentru Ea. Dar nu în trecut. Acela a fost. Vin vremuri mai bune. Trebuie doar să le accepţi, să le laşi să intre în viaţa ta. Nu mai ezita, nu mai evita, nu mai gândi că ce a fost a fost cel mai frumos. Pentru că te inşeli. Ce e mai frumos in viaţă, abia incepe. Nu vezi? Nu am mai scris de mult. Pentru că nu mai aveam nimic de zis. Mi-ai deschis o fereastră acum, tu mi-ai deschis, dar eu preferam o uşă. Locul trecutului e în beci, iar a viitorului în mansardă. Deschide uşa mansardei. Iubeşte!

Ignore

It’s becoming rather simple to ignore people around you that act like animals. For days and weeks and months and years I honestly thought that maybe someone out there has the decency to respect you and treat you as a fellow human beeing, but as it showed up earlier this weekend, there isn’t such a person on the face of the earth. And the one person you don’t even have expectations from, will be the one person that will prove to you they’re just animals that don’t socialize, communicate or even lie. At least lie! It would show some carring. I thought you had the decency to change. I was wrong. Animals don’t change, animals hunt. They change their pray weekly…if the old one is starting to like beeing hunted, they will be needing something new, a new toy, to use, eat from the inside out and then throw away like it’s worthless. What is that different from the modus operandi of a serial killer? NOTHING IS DIFFERENT, JUST THE THING THAT SERIAL KILLERS ARE PSYCHOPATS AND THEY HAVE AN EXCUSE FOR THEIR BEHAVIOUR. Oh, and also, they are very organized, thing I can’t say about you. Because you weren’t expecting this outcome, you thought I’d be somewhere else and acted. But sorry, I was here, with you, in the same room. Saw everything, saw the way you humiliated yourself just because you are to afraid to speak out and show your feelings and purposes. You are so pathetic I tried to help you get over yourself and try to be what you’ve always wanted: Happy. I managed that for a couple of times, but you had to ruin it all, like you humans do. Fuck it. Sick and tired of all this bullshit. If you want to jump in that black hole, called “ruining your life because you’re such a twit you can’t accept someone loves you”, go ahead. I won’t stop you. I’m busy ignoring stupidity and fear.

Cromozomii

Se pare ca barbatul este mai predispus la criminalitate decat femeia, datorita prezentei cromozomului Y- aparent, astfel, femeia este definita de cariotipul 46 XX, iar barbatul de 46 XY. Cariotipul predispus la criminalitate este 46 XYY, de asemenea cel predispus la homosexualitate este 47 XXY. bun. Astea sunt explicate. Cine imi explica atunci de ce femeia nu ar fi predispusa la criminalitate asa mult, si care e treaba cu lesbianismul? Gata. Somn.

Cauza-efect

And He said: "Nu nu nu! Ia mana de acolo! Nu poti sa o faci! Nu are nici un rost. Nici un fel de cauza nu poate prevede efectul acestui act. De ce o faci? Termina! Opreste-te! Prea tarziu. De ce ai facut-o? Daca nu o faceai pierdeai timp sau cauze clare si stabile care sa te fi determinatsa o faci corect? Efectul este acum cel nedorit. Nu te-ai fi bucurat sa nu fi facut aceasta greseala? A, nu? Crezi ca daca ai facut-o ai scutit timp si ai aflat mai repede rezultatul? Nu era mai bine sa astepti? Nu? Bine. Atunci nu fi uimit daca apar regrete. Regretele sunt deja? Ce simti despre asta? Este bine? Sunt socat. Ai invatat sa traiesti cu regretele pe umerii tai. Cum crezi ca te ajuta asta? Aha. Intelegi mai bine relatia cauza-efect? Dar unde ai fost in clasa a 10-a la fizica? Nu iti era de ajuns lectia? Inteleg. Vroiai sa o simti pe pielea ta. Corect. Dar acum, iti place viata ta? Da? Asa inconjurat de regrete? De ce? Te simti bine ca macar ai incercat, da, un raspuns bun. Detesti oamenii care nu incearca? Care nu se aventureaza aiurea de frica? Nu e locul meu sa-mi spun parerea. Nu, nu ii detest, imi este mila de ei. Da? Si cum te simtit cand te gandesti la asta? Bun. Si eu cu ce te pot ajuta? Te ascult deja. Ma plictisesti. Zici putine, dar faci multe, deci, zi mai multe. Cu ce te-a ajutat sa faci o prostie ca asta? Economie de timp si nervi. Inteleg. Ma bucur. Esti matur.

Posibile complicatii la nivel cerebral.

Posibile complicatii la nivel cerebral.

Ai cazut azi de dimineata in casa scarii. Te-ai lovit la cap. Nu ai simtit pe moment nimic, dar mai tarziu te-a luat o ameteala si o euforie profunda, neasteptata, care te-a adus pe culmile fericirii. A durat o secunda sentimentul asta. Ti-a placut. Bineinteles. O asemenea cadere, si sa nu o simti? Trebuia sa survina momentul dureros. A sosit! Iata-l, imbratiseaza-l! Va pleca la fel de rapid. Nu te asteptai la asa ceva la inceput. Credeai ca este doar o cazatura. Suficient de bine gandit, pentru un om mediocru. Iata! Nu e asa. Ai esuat, si deci acum ai meritat suferinta de fata. Acum se stinge incet. E seara. Ti-a trecut deja durerea dar si starea initiala euforica. Ce pacat. Unde e euforie e si durere, dar decat fara euforie...preferi sa le simti pe ambele...poate chiar simultan. Corecta alegere. Decat nimic, mai bine orice. GRESIT! Ce ai zice tu daca te uitai mai atent pe unde calcai, si daca nu cadeai? Acum ai fi fost euforic cu siguranta, reducand mai mult riscul unei dureri acute profunde. Ei bine, nu ai fost atent si ai cazut. Foarte rau, foarte urat din partea ta! Acum ce ai sa faci? Nimic. Nu ai ce. Treci mai departe, urcand si coborand intr-o alta casa a scarii. Toti ne indragostim, si toti ne ranim intre noi. Nu esti singurul. Treci la alta scara, poate vei fi mai atent. Daca nu, sunt posibile complicatii la nivel cerebral.

De ce???

De ce sa mai fiu ipocrit? De ce sa nu recunosc? Da, am regrete! Toti avem. Regretam cel putin 10% din actiunile noastre. Nu suntem in stare sa le acceptam recunoscandu-le si de aceea traim pe deviza: fara regrete. Ce deviza e asta care te face sa te inchizi in tine si sa te minti ca totul este bine in viata ta? Nimeni nu are o viata perfecta, deci prin urmare cu totii avem regrete. De ce sa mai fiu ipocrit? Pentru ca societatea in care traim cere asta? Pentru ca altfel sistemul acesta ce se vrea functional se poate narui? Dar de ce sa imi narui eu visele si sperantele si asteparile nascute din aceste regrete? Pentru ca asa vrea societatea asta lacoma si cu prejudecati? NU. Nu mai sunt ipocrit. Vreau sa recunosc: am regrete! Asta nu ma face cu nimic mai putin uman. Ma face supra-uman

Coincidence- no such thing!

Lately I've been giving a lot of thought to the concept of "coincidence". No, nothing in life is a coincidence.We live like slaves, being born alone, and also dying alone. We are not the masters of our own lifes. We are puppettes in a theatre show. We live by certain rules and obligations while in the same time, we try to be rebels and make our own way trough life. But we can't. Because we think to much, or we don't think at all. These are the two main categories of people on the planet. Thinkers and NonThinkers. Why do I say this? Because most of us are used to oblige, and serve the great society we live in. Call it coorporatism. While others, think to much, cannot serve anyone and do not stand beeing ordered around. These people have problems and issues in society, because they do not belive in randomness, coincidence or rules. They are free, like the birds. They are rebels, they know that everything has a meaning, and everyone has a role to play on the stage of life. They know they are unique and above the rest. Call it racism, call it arogance. Call it wisdom. Whatever. The point in the entire equation is that there are two kinds of people. The ones that trust a higher force, and not the forces of power and money, and the ones that are permanently power and money slaves. Coincidences do not exi8st. Write that down. Every inch ogf the universe is formed by different particles atracting each another in time and space, and all these particles have a purpose, a meaning, therefore, we all have one. Coincidences are for losers, for the ones that like how their life continues, for the ones that like to keep it steady and safe. For the ones not wanting to risk anything, or to get over the past, because they fear what's coming, Do not fear what it is to come. It is better, It is brighter, It is meaningful, and will make your mortal existence worth a while. Love is coming. Learn how to deal. Write that down, and repeat it: I do not belive in coincidences, nor power, nor slavery, I am the master of my soul, my path is drawn and I shall follow it with any risk. If it costs me my life, at least I know I loved, I was loved, and therefore, I had a purpose in life: bring love to the ones around me and take theirs and make it bigger and louder. Task accomplished. I can be ended now. No, I cannot. I will continue taking risks, and proving that there are no such things as coincidences. Only purposes and meanings, and symbols waiting to be revealed, to the worthy ones.