Dragobete.

Dragobetele este o sărbătoare cu radacini slave de rit vechi celebrată în unele locuri si pe teritoriul tarii noastre pe 24 ( Glovo-Obretania) sau pe 28 februarie, l, 3 și 25 martie. Sărbătoarea de Dragobete ( Vobritenia )este considerată echivalentul sărbătorii Valentine's Day, sau ziua Sfântului Valentin, sărbătoare a iubirii. Etimologia cuvântului a fost dezbătută de numeroși etnologi și filologi, propunându-se variate explicații pentru originea sa. Dragobetele este o sarbatoare cu o traditie relativ noua , avand o "vechime" in jurul a 170-180 de ani de la patrunderea ei in teritoriile romanesti si păstrate cu precădere în nord-estul ,sudul-estul și sud-vestul României.


www.wikipedia.org 


So why not celebrate our own Valentine's day? Happy Dragobete love!

Enlightenment

Sometimes something enlightens us. Enlightenment is a state of mind and soul. It brings you comfort and peace and also releases the beast in you. The animal asleep for centuries, the animal that used to rest in the hearts and bodies of your ancestors. True enlightenment appears only in critical moments, or in very happy ones. It is your duty, as a fellow human being, to keep that inheritance, and develop it for future generations. Some call it DNA, some call it spiritual reserve, but I call it enlightenment. Because our subconscious is made of little fragments, lost trough the years. Fragments that fall asleep with every minute of the day, if you do not use them or at least explore them. It is necessary that you discover what lies inside of your being. It is absolutely indispensable if you want to lead a good life , and therefore have a perfect existence. Humans are profane, ignorant and selfish. Super humans are good beings, capable of knowing what is inside of them, what devours them from the inside out. Super humans know their strengths and weaknesses and also know how to use them in their benefit. Super humans are enlightened and therefore, they are above us ordinary mortals.  They are sacred by definition. But they weren't always like this. They weren't born above us. They became this way, after a long period of time, after knowing themselves better and after exploring every inch of their bodies and souls. Trough meditation, good deeds and perseverance, these lovely humans, became what they are today: rare creatures of light. Beings that cannot feel pain, distress, evil or sickness, just because they had enough, and learned how to stop their feelings, how to block every negative state that came into their lives. Enlightenment is rare, and as I said, only happens to some of us people. It does not choose you. You chose it. And when you finally reach this step, this huge stage of living, you can call yourself lucky as hell, because only then, you will have discovered the real sense of life: Unselfish love. Love for all the things around you, regardless good and evil. These two- good and evil- are concepts made up by humans among time, to manage trough their self pity little lives. There is no Good and Evil, no supreme God or Devil. There is only the Universe and the forces surrounding it and maintaining it the way we know it. There is no Order or Chaos. There is no such thing as love and hate as we know it. Love requires both "good" and "evil" attributes to exist. Everything is neutral. Everything is relative. We cannot be certain of nothing around us. Everything is there because we see it. But there are lots of things we cannot see, and they still exist. Do not always base your feelings on your five senses. Use your sixth one. Use the beast inside you, in order to find out the true meaning of you existence, the sense of your humanity. Everything you do, is for the future generations. You life and the way you live it now, is meant for the improvement of the lives that will come to be on this plain of existence. Use your resources wisely. And unleash the animal inside you. Be aware of your instincts and desires, and use them carefully from this moment on. Enlightenment comes when you are ready for it. But sometimes you need to fight with your inner self, and even if you lose some battles, you'd better be prepared to win the war. Because if you fight the way super humans did, you will definitively win the war coming. The war that expects every human being at one moment in time, and also the war that expects the entire humanity. A war of ideas and spiritual development. The war we all expected to come, is almost here. Are you ready for the Enlightenment that shall come? Only Light and Love will make you a supreme being. And only this way you shall win the war, the war inside you, and the war pending outside.

Smiling is a good sign.

Smiling when somebody talks to you, smiling when somebody writes you, smiling when you think of somebody, is either a good sign, either you are going crazy, which, in most cases, is a good sign.

I want to see places. See. Feel. Know.

I want to travel and see new places, places beyond my imagination. Mountains, rivers, seas and forests no man has ever seen, well at least, the way I will see them. I want to know every inch of this planet, and sadly, my mortal condition will not allow me to do such thing. But fortunately, we have astral projections. This might be of help. Thank the Universe and Mother Nature for their wonderful gifts: The Soul and The Mind.

Gânduri şi simţiri

I closed my eyes and fell asleep, I opened them wide and reached an abyss, I held my breath for a second in time, and there you were, standing aside. 
I got up and you got me, we reached the clouds, where all could see, the radiating pure and loving energy, we had to give, and only now, we can truly live.


                Pentru că întotdeauna lucrurile bune se întâmplă când te aştepţi mai puţin, aşa a fost şi acum. Nu vreau sa mă lungesc mult, deşi probabil o voi face, însă câteodată nu ştii ce va fi în viitor, aşa că e mult mai bine să te agăţi de prima şansă oferită, fără să îţi pregăteşti regretele ulterioare. S-a întâmplat, nu de mult, ca o persoană să intre în viaţa mea. De fapt, intrase cu mult înainte să o cunosc, doar că circumstanţele nu mi-au permis prea multe la acel moment. Totuşi, viaţa are un stil propriu de a se aranja, chiar şi atunci când nu faci nimic. Mint. Am făcut. Am făcut primul pas, dar asta nu este o scuză. Trebuia să îl fac. Ceva nu mergea bine până atunci, totul era în stand by. Nu imi place această stare. Niciodată nu mi-a plăcut. Ori acţionam, ori rămâneam în această stare distructivă cât mai mult timp, până când poate, cineva ar fi observat şi m-ar fi salvat.     

               Dar nu trăim în basme, sau nici măcar într-o lume mai bună, unde cei din jur să vadă ce ţi se întâmplă. Din păcate nimeni nu vede, toţi fiind absorbiţi de propriile lor vieţi mici şi patetice. Dar partea bună este că ei se luptă încă, ceea ce le face existenţa uimitoare, şi le dă şi un sens. Dar revenind la acea persoană...da într-adevăr a trebuit să mişc ceva în viaţa mea, şi deşi este devreme să mă pronunţ, pot afima că nu regret nimic şi că din contră, sunt extraordinar de fericită pentru decizia mea. Da, va urma ceva bun, şi aştept să văd cum se conturează încet încet, pentru că în final, cum să nu urmeze ceva bun, de la o persoană atât de fascinantă. O persoană interesantă, dedicată, bună, tentantă şi cu un mister provocator. Da, trebuie să fie ceva bun, aşa îmi spun. Sunt sigură de asta, acum tot ce trebuie să fac, este să explorez această relaţie nou creată, şi să încerc să dobândesc multe cunoştiinţe, care mă vor ajuta să evoluez, să evoluăm şi să fim ceva frumos, în timp, poate chiar începând de acum, să FIM.  La început, când am acţionat, aveam teama constantă că nu va continua, că totul a fost în zadar şi că am pierdut o oportunitate care poate aş fi avut-o în alt context, sau că poate voi fi nevoită să ma întorc la rutina mea zilnică, şi mai distrusă psihic. Dar nu a fost cazul, pentru că aşa cum spuneam, lucrurile bune se pot întâmpla oricând, trebuie doar sa crezi şi să aştepţi să îţi vină rândul. Nu se ştie cât va dura, şi momentan nu vreau să mă gândesc. Trăiesc fiecare clipă ca şi cum nu voi şti ce va fi, dar partea proastă este că de multe ori ştiu exact. 
               Nu sunt pesimistă, dar am acel ceva numit intuiţie, iar atunci când simt că nu mai merge, îmi e greu să continui. Însă, ştiu ca totul va fi bine de acum, pentru că tot intuiţia mi-a spus-o, dar şi faptele şi cuvintele lui. Poate indirect, poate fără să vrea, dar aşa am citit. Şi nu mă înşel niciodată la citit. Nu până acum. Sunt o optimistă şi o visătoare, îmi permit mie însămi să zbor şi să ating culmi, chiar dacă există riscul să mă scufund undeva, adânc şi rece şi întunecat. Nu trebuie să las amărăciunea, trecutul sau amintirile urâte să pună stăpânire pe mintea şi sufletul meu, pentru că acelea au fost, s-au întâmplat, mi-am învăţat lecţia, iar acum este momentul să învăţ mai departe, cum e să fi fericit, să te simţi bine, să creezi ceva din necunoscut, şi să faci să lumineze în jurul tău de energie pură. Totul e relativ în lume, totul e chestionabil, dar, în fond şi la urma urmei, totul are un sens, aşa lipsit de sens cum pare, totul are un scop măreţ, suprem, de neînţeles pentru noi, muritori de rând. 
                Dar vedeţi voi, vine o vreme când trebuie să înţelegem că iubirea salvează tot...iar ea poate fi de multe feluri. Nu devin melancolică sau nostalgică, ci puţin romantică. Atunci când vezi pe cineva, sau când cineva drag e departe, te gândeşti la el, îl vezi lângă tine, îţi aminteşti măcar trecător de el şi zâmbeşti în prostia ta, da este fascinant sentimentul, este o formă de iubire, poate chiar superioară celei fizice, sau celei pasionale, pentru că este una matură, evoluată, care totuşi, are puterea să îţi facă pielea de găină, sau să te facă să devii, fără ca tu să fi de fapt, gelos. Această simţire poate avea multe influenţe asupra omului de rând, pentru că suntem la bază, animale, iar ele se conduc după instincte şi pasiuni. Aşa şi noi. Dar gandiţi-vă ce frumos e când doar îţi aminteşti de el, şi zâmbeşti, sau îţi faci planuri, sau visezi aiurea cu ochii deschişi, sau chiar te enervează şi te supără, dar continui să crezi şi să zămbeşti. Până acum am avut parte doar de lucruri frumoase de la el, şi da, este totul superb. Deşi, poate în viitor nu va fi la fel de bine, ci vor fi şi probleme, putem face să fie şi mai frumos, dacă dorim asta. Probleme vor fi mereu, important e să trecem peste. Da, este stupid, dar extraordinar de frumos şi de împlinitor. Eşti o fiinţă, conectată la un anumit nivel de o alta. 
               Creezi energie prin gândurile tale, iar el la fel. Eu pot simţi acea energie, mă îmbată, mă face să fiu incoerentă în gândire şi exprimare, şi totuşi mă simt atât de bine, şi doresc să nu se termine niciodată, sau măcar nu curând, pentru că niciodată este un termen destul de vag. Nu se ştie de fapt semnificaţia clară a acestui termen. Dar destul, nu vreau să plictisesc, şi nici nu am pretenţia că am scris bine sau emoţionant sau oricum altcumva, am scris ce am simţit, şi acum ma simt şi mai bine, ce va urma să scriu va fi la fel, sau poate mai mult şi mai fascinant, însă nu depinde doar de mine. Pentru că să fim sinceri acum, dacă totul din viaţa noastră ar depinde doar de noi, care ar mai fi rostul să trăim? Exact, nici unul. 
              Traiul este darul suprem, iar bonusul primit, este că putem simţi, orice- iubire sau ură, admiraţie sau dezgust, bine sau rău, plăcere sau durere- atâta timp cât simţi, eşti norocos. Eu simt. Tu oare simţi? Da, toţi simţim. Şi eu simt că am procedat bine. Va ieşi ceva frumos.