Gânduri şi simţiri

I closed my eyes and fell asleep, I opened them wide and reached an abyss, I held my breath for a second in time, and there you were, standing aside. 
I got up and you got me, we reached the clouds, where all could see, the radiating pure and loving energy, we had to give, and only now, we can truly live.


                Pentru că întotdeauna lucrurile bune se întâmplă când te aştepţi mai puţin, aşa a fost şi acum. Nu vreau sa mă lungesc mult, deşi probabil o voi face, însă câteodată nu ştii ce va fi în viitor, aşa că e mult mai bine să te agăţi de prima şansă oferită, fără să îţi pregăteşti regretele ulterioare. S-a întâmplat, nu de mult, ca o persoană să intre în viaţa mea. De fapt, intrase cu mult înainte să o cunosc, doar că circumstanţele nu mi-au permis prea multe la acel moment. Totuşi, viaţa are un stil propriu de a se aranja, chiar şi atunci când nu faci nimic. Mint. Am făcut. Am făcut primul pas, dar asta nu este o scuză. Trebuia să îl fac. Ceva nu mergea bine până atunci, totul era în stand by. Nu imi place această stare. Niciodată nu mi-a plăcut. Ori acţionam, ori rămâneam în această stare distructivă cât mai mult timp, până când poate, cineva ar fi observat şi m-ar fi salvat.     

               Dar nu trăim în basme, sau nici măcar într-o lume mai bună, unde cei din jur să vadă ce ţi se întâmplă. Din păcate nimeni nu vede, toţi fiind absorbiţi de propriile lor vieţi mici şi patetice. Dar partea bună este că ei se luptă încă, ceea ce le face existenţa uimitoare, şi le dă şi un sens. Dar revenind la acea persoană...da într-adevăr a trebuit să mişc ceva în viaţa mea, şi deşi este devreme să mă pronunţ, pot afima că nu regret nimic şi că din contră, sunt extraordinar de fericită pentru decizia mea. Da, va urma ceva bun, şi aştept să văd cum se conturează încet încet, pentru că în final, cum să nu urmeze ceva bun, de la o persoană atât de fascinantă. O persoană interesantă, dedicată, bună, tentantă şi cu un mister provocator. Da, trebuie să fie ceva bun, aşa îmi spun. Sunt sigură de asta, acum tot ce trebuie să fac, este să explorez această relaţie nou creată, şi să încerc să dobândesc multe cunoştiinţe, care mă vor ajuta să evoluez, să evoluăm şi să fim ceva frumos, în timp, poate chiar începând de acum, să FIM.  La început, când am acţionat, aveam teama constantă că nu va continua, că totul a fost în zadar şi că am pierdut o oportunitate care poate aş fi avut-o în alt context, sau că poate voi fi nevoită să ma întorc la rutina mea zilnică, şi mai distrusă psihic. Dar nu a fost cazul, pentru că aşa cum spuneam, lucrurile bune se pot întâmpla oricând, trebuie doar sa crezi şi să aştepţi să îţi vină rândul. Nu se ştie cât va dura, şi momentan nu vreau să mă gândesc. Trăiesc fiecare clipă ca şi cum nu voi şti ce va fi, dar partea proastă este că de multe ori ştiu exact. 
               Nu sunt pesimistă, dar am acel ceva numit intuiţie, iar atunci când simt că nu mai merge, îmi e greu să continui. Însă, ştiu ca totul va fi bine de acum, pentru că tot intuiţia mi-a spus-o, dar şi faptele şi cuvintele lui. Poate indirect, poate fără să vrea, dar aşa am citit. Şi nu mă înşel niciodată la citit. Nu până acum. Sunt o optimistă şi o visătoare, îmi permit mie însămi să zbor şi să ating culmi, chiar dacă există riscul să mă scufund undeva, adânc şi rece şi întunecat. Nu trebuie să las amărăciunea, trecutul sau amintirile urâte să pună stăpânire pe mintea şi sufletul meu, pentru că acelea au fost, s-au întâmplat, mi-am învăţat lecţia, iar acum este momentul să învăţ mai departe, cum e să fi fericit, să te simţi bine, să creezi ceva din necunoscut, şi să faci să lumineze în jurul tău de energie pură. Totul e relativ în lume, totul e chestionabil, dar, în fond şi la urma urmei, totul are un sens, aşa lipsit de sens cum pare, totul are un scop măreţ, suprem, de neînţeles pentru noi, muritori de rând. 
                Dar vedeţi voi, vine o vreme când trebuie să înţelegem că iubirea salvează tot...iar ea poate fi de multe feluri. Nu devin melancolică sau nostalgică, ci puţin romantică. Atunci când vezi pe cineva, sau când cineva drag e departe, te gândeşti la el, îl vezi lângă tine, îţi aminteşti măcar trecător de el şi zâmbeşti în prostia ta, da este fascinant sentimentul, este o formă de iubire, poate chiar superioară celei fizice, sau celei pasionale, pentru că este una matură, evoluată, care totuşi, are puterea să îţi facă pielea de găină, sau să te facă să devii, fără ca tu să fi de fapt, gelos. Această simţire poate avea multe influenţe asupra omului de rând, pentru că suntem la bază, animale, iar ele se conduc după instincte şi pasiuni. Aşa şi noi. Dar gandiţi-vă ce frumos e când doar îţi aminteşti de el, şi zâmbeşti, sau îţi faci planuri, sau visezi aiurea cu ochii deschişi, sau chiar te enervează şi te supără, dar continui să crezi şi să zămbeşti. Până acum am avut parte doar de lucruri frumoase de la el, şi da, este totul superb. Deşi, poate în viitor nu va fi la fel de bine, ci vor fi şi probleme, putem face să fie şi mai frumos, dacă dorim asta. Probleme vor fi mereu, important e să trecem peste. Da, este stupid, dar extraordinar de frumos şi de împlinitor. Eşti o fiinţă, conectată la un anumit nivel de o alta. 
               Creezi energie prin gândurile tale, iar el la fel. Eu pot simţi acea energie, mă îmbată, mă face să fiu incoerentă în gândire şi exprimare, şi totuşi mă simt atât de bine, şi doresc să nu se termine niciodată, sau măcar nu curând, pentru că niciodată este un termen destul de vag. Nu se ştie de fapt semnificaţia clară a acestui termen. Dar destul, nu vreau să plictisesc, şi nici nu am pretenţia că am scris bine sau emoţionant sau oricum altcumva, am scris ce am simţit, şi acum ma simt şi mai bine, ce va urma să scriu va fi la fel, sau poate mai mult şi mai fascinant, însă nu depinde doar de mine. Pentru că să fim sinceri acum, dacă totul din viaţa noastră ar depinde doar de noi, care ar mai fi rostul să trăim? Exact, nici unul. 
              Traiul este darul suprem, iar bonusul primit, este că putem simţi, orice- iubire sau ură, admiraţie sau dezgust, bine sau rău, plăcere sau durere- atâta timp cât simţi, eşti norocos. Eu simt. Tu oare simţi? Da, toţi simţim. Şi eu simt că am procedat bine. Va ieşi ceva frumos.