Si am lasat sa cada scrumul pe mine.Vezi tu...nimic nu mai conta. M-am ars. S-a vazut. Era imposibil sa nu se vada. Am apucat tigara aia cu atata pasiune de parca imi oferea raspunsul la toate nedumeririle mele si raspunsul la toate intrigile lor. Am tras fumul in plamani atat de puternic incat pentru o secunda am simtit cum mor. Si rau nu imi parea, ca poate asa iti eram iar aproape. Am expirat naucirea aceea pe moment realizand ca nu am cum muri astfel. Este nedemn. Am continuat sa merg si sa trag din tigara de parca era tot ce mai puteam sa fac sa observi. Nu cer atentie stii doar, dar cer un strop de "Imi pasa!" sau "Mi-a pasat odata!" Nu mai ai asa ceva pentru mine deloc, nici tu nici ceilalti. Pentru ca m-am ars si nu mai conteaza altceva. Am tras un ultim fum, vazandu-te prin prisma acea innegurata, analizandu-ti fiecare privire sperand ca se indreapta spre directia din care venea fumul. Nu a fost asa, dar nici nu ma asteptam de fapt, doar speram. Inlauntru simt cum mi se inegresc organele, imi crapa inima de dor si plamani nu te pot respira nicicum. Pentru ca nu esti aici si nici nu ai fost. Voi fuma cate o tigara pentru tine, pana vei aparea in calea mea din nou. Imi este dor, dar stiu ca de fapt, nu am de ce. Nu ai existat, ai fost un vis, o capcana, o speranta de bine- si te-ai spulberat odata cu aparitia soarelui verii. Voi fuma, iar scrumul ma va arde, imi va lasa semne in piele si suflet, pana cand tu ma vei opri. Nu mai am altceva decat scrum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu