Nu gasesc uneori cuvintele potrivite, nu pentru ca nu exista. Pentru ca se devalorizeaza sentimentul pe care doresc sa il exprim. Nu gasesc uneori cuvintele potrivite, nu pentru ca par a fi insuficiente. Pentru ca uneori nici ele nu pot cuprinde semnificatia profunda a unei emotii. Nu mi-am iesit din minti, crede-ma. Sunt prea mult incurcata in ele, in toata gandurile, emotiile, starile si perceptiile care ma rod. Si ma rod intr-atat incat uneori cred ca mi-s iesita din minti. Dar apoi realizez ca nu. Dar ca ar fi cazul sa ies din capul meu cateodata, sa plec de acolo si sa le las pe ele sa se sorteze armonios, in lipsa mea. Nu gasesc uneori cuvintele potrivite, si ma pierd, si nu inteleg, si sunt confuza, si ma balbai, dar imi revin. Imi revin si devin lucida din nou, cand reusesc sa ies din capul meu, pentru o fractiune de secunda. Asta ma salveaza. Ma opresc din gandit si simtit. Asta e tot ce mai conteaza. Sa stii cand sa te opresti. Opreste-te macar o secunda, si simte-te inundat de energie, de raza aceea goala, vasta, luminoasa. Fara altceva. Doar atat conteaza. Opreste-te o secunda din a cauta cuvintele potrivite. Opreste-te din simtit. Fi gol. O secunda. Uita de cuvintele potrivite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu