Pestii cei cugetatori

Nu mi-am dat seama de prima oara, pentru ca  uneori e greu sa vezi ce e in fata ta- si esti preocupat de alte lucruri. Acum am realizat si in sinea mea stiu ca nu exista nici o sansa sa fac ceva, pentru ca frica ne ucide. Incet dar sigur. Si momentan imi este frica. Poate candva...se va intampla ceva...va face ceva...dar pana atunci? Sa reactionez eu? Sa fac ceva desi nu a facut nimic? De ce as face? Care ar fi motivul? Am incercat si am esuat odata. Dar incerc din nou. Orice este posibil atat timp cat incerci si iti doresti sa se intample. Dintotdeauna am crezut ca sunt guvernata de o zodie slaba, si desi nu m-am axat mult pe astrologie sau mistic sau pe alte domenii de acest fel, am realizat ca nu este chiar asa. Dimpotriva. Pestii sunt printre cele mai puternice zodii. Pestii au cele mai dezvoltate abilitati, in special in domeniul ezotericului, misticului, psihologiei si a astralului. Pestii sunt minunati ca oameni, dar mai ales ca spirit. Sunt cei mai liberi, dar cei mai dependenti, cei mai calmi, dar cei mai pasionali. Sunt exact asa cum trebuie sa fie. Capacitatea lor de adaptare, rabdarea lor, iubirea lor, capacitatea de a asculta, de a intelege, de a invata, de a ajuta si de a reactiona, este maxima. Nu exista zodie mai puternica din acest punct de vedere. Suntem afectivi, emotionali, cuprinsi de dragoste si intelepciune, chiar daca uneori putem deveni opusul. Putem sa cadem in cealalta extrema oricand. Pentru ca asa suntem noi. Inotam, si uneori pierdem cursul, si ne ratacim. Cei doi pesti care simbolizeaza zodia, fix asta imi aratau de mult timp. Ca sunt doi. Unul e de un fel, celalalt de un alt fel. Se completeaza. Ca de fapt asta e viata, asta e dragostea, asta e chimia- doua elemente care compun unul perfect. Si eu credeam ca un peste singur se poate descurca. Dar vezi tu, doua persoane imperfecte, impreuna ajung la perfectiunea intruchipata atunci cand isi doresc, atat timp cat isi doresc. Doi pesti. Un element perfect. Si am gasit aceasta imagine divina...pentru cateva momente, dupa care s-a pierdut. Si, sa mai incerc oare sa o gasesc? Sa o pastrez? Sa o tin bine? Sa o iubesc? Un om in prezenta caruia nu trebuie sa vorbesti. Sa stati sa va priviti. Sa zambiti. Sa radeti. Fara vorbe. Sau nici macar sa va priviti. Sa stati unul langa altul si sa lasati energia sa va lege. Electricitatea aceea statica, aerul acela apasator dar eliberator in acelasi timp. Sa stati asa, minute, poate ore, sau zile. Si totul in jur sa dispara. Sa fi tu si el. Atat. Oriunde ati fi, doar voi existati. Atat. Poate candva imi va vorbi din nou. Si vom sta asa din nou. O sa incerc din nou. Cumva, candva :)

https://www.youtube.com/watch?v=P0KyIeHcCzs