I'm not out of mind. I'm too much in my mind.

Nu gasesc uneori cuvintele potrivite, nu pentru ca nu exista. Pentru ca se devalorizeaza sentimentul pe care doresc sa il exprim. Nu gasesc uneori cuvintele potrivite, nu pentru ca par a fi insuficiente. Pentru ca uneori nici ele nu pot cuprinde semnificatia profunda a unei emotii. Nu mi-am iesit din minti, crede-ma. Sunt prea mult incurcata in ele, in toata gandurile, emotiile, starile si perceptiile care ma rod. Si ma rod intr-atat incat uneori cred ca mi-s iesita din minti. Dar apoi realizez ca nu. Dar ca ar fi cazul sa ies din capul meu cateodata, sa plec de acolo si sa le las pe ele sa se sorteze armonios, in lipsa mea. Nu gasesc uneori cuvintele potrivite, si ma pierd, si nu inteleg, si sunt confuza, si ma balbai, dar imi revin. Imi revin si devin lucida din nou, cand reusesc sa ies din capul meu, pentru o fractiune de secunda. Asta ma salveaza. Ma opresc din gandit si simtit. Asta e tot ce mai conteaza. Sa stii cand sa te opresti. Opreste-te macar o secunda, si simte-te inundat de energie, de raza aceea goala, vasta, luminoasa. Fara altceva. Doar atat conteaza. Opreste-te o secunda din a cauta cuvintele potrivite. Opreste-te din simtit. Fi gol. O secunda. Uita de cuvintele potrivite.

Te-am gasit si te-am pierdut

Cand reusesti sa gasesti ceva frumos si trainic, si se duce
Cand intalnesti un suflet bland, cald dar si feroce
Cand stii ca el e jumatatea ta, si pleaca
Cand vezi ca ea vine si il ia, si el n-asteapta.

Cand gasesti acel ceva, si el se pierde
Cand ultima speranta din viata ta, ca un namet, s-asterne
Cand stai acolo ore-n sir, doar sa-l privesti
Cand vezi ca ea e acolo, si tu te pierzi.

Cand stii ca el nu te observa poate,
Cand speri ca totusi, candva tarziu in Noapte
Cand visezi ca poate candva va fi ceva
Cand vezi ca ea, inainte deja ti-o lua.

Cand astepti si asteptarea doare tare
Cand mizezi, ca el va fi la ale tale picioare
Cand crezi ca totusi se poate adeveri
Cand vine ea, incetezi orice reverii.

Cand el se uita si nu iti vorbeste
Cand vezi cum el te tot priveste
Cand stii ca intra ea acum
Cand vezi ca totul e doar fum.

Te-am gasit si te-am pierdut,
Inainte de orice inceput
Ai fost al meu, am fost a ta
Dar niciodata nu va fi aievea
Te-am gasit si te-am pierdut
Inainte de orice inceput.

https://www.youtube.com/watch?v=10n7cJyRdZE

Simt, gandesc, vorbesc si fac.

Uneori se nasc (sau nu) relatii...complexe...cu simtiri si ganduri- total opuse, cu vorbe si fapte, la fel de diferite. Uneori acestea esueaza din fasa, altadata mai tarziu, sau chiar inainte sa inceapa...Fie nu avem curaj sa vorbim, fie sa facem- dar stim cu totii ca toti simtim si gandim, asa ca de ce sa nu lasam aceste sentimente si ganduri, sa iasa din noi, si sa fie cunoscute de cel de langa? Ce beneficiu avem daca le tinem in noi? Ce putem castiga daca ne inchidem si ne interiorizam? Nimic. In schimb putem pierde o poveste frumoasa, sau chiar povestea vietii noastre. N.D.

Vezi tu, omul in primul rand, de-a lungul vietii, aduna multe senzatii si perceptii.
Simte in fiecare secunda ceva. Simte si sentimentul il indeamna undeva.
Omul dupa ce simte ce face? Gandeste. Si asta chiar il roade.
Il roade pentru ca de multe ori are ganduri amestecate. Pentru ca inima vrea ceva, si uneori ea nu poate.
Dupa gand, urmeaza si vorba. Selectata cu grija e de preferat, sa nu ucida lupta individului de a evolua.
Vorba poate aduce uneori dezastre, pentru ca vezi tu, ea inclina uneori spre contraste.
Atunci cand simtim si gandim ceva, contrastul dintre asta si vorba, poate aparea
Si asta pentru ca ne este frica de multe ori sa verbalizam, si uneori o facem gresit, abia apoi realizam...
Ca am pierdut esenta simtirii si gandirii noastre, ca vorba iesita, nu prea ne place...
Atunci cand asta se intampla, fiinta umana pe dinlauntrul ei e infranta.
Intai simtim, apoi gandim, si apoi vorbim, dar trebuie sa mai si faurim draga,
Pentru ca intai vine sentimentul, apoi gandul, apoi vorba si apoi lucrul.
Vezi tu, omul asta face, dar de multe ori gresim, si asta in nici un caz nu ne place.
Se spune ca vorba uneori poate strica, si asta observ acum, din perspectiva mea,
Ca uneori simtirea si gandirea, se amesteca si ele, si vorba menita a fi rostita, devine ... tacere.
Tacerea e cu atat mai importanta, cu cat vorba spusa nu ar avea nici o relevanta.
Pentru ca vezi tu draga, uneori o vorba simpla poate fi aiurea aruncata
Fara simtire si gandire inainte, iar vorba ta poate atrage alte cuvinte...
Iar tu nu vrei asta nu? Tu vrei direct o fapta- un suflet bun
Un suflet care sa te inteleaga, in tacere, iar atunci cand esti pregatit, sa-l lasi sa se strecoare pe sub a ta piele.
Intai simtim, gandim, apoi vorbim si facem. Dar uneori al treilea pas dispare si ne complacem.
Si atunci actiunile noastre nu au nici o noima, si simtirea si gandirea isi pierd orice forma.
Ramane doar fapta, si aia regretata- ca nu am spus-o tare- sa vedem ce ar putea sa faca?
Si noi cu ce ramanem draga, dupa fapta, daca nu cu o amintire menita a fi uitata...
Hai sa simtim, sa gandim, sa vorbim si sa facem- sau haide direct sa stam in tacere
Sa nu mai gandim si sa nu mai vorbim, sa simtim doar si sa facem- ca aia se pare ca amandurora ne place.
Ca asa cum uneori gandurile interfereaza simtirii, asa si vorbele uneori, aduc pieire fauririi.
Asa ca de ce sa simtim, sa gandim, sa vorbim si sa facem, cand omul e conceput sa simta si sa faca, si uneori...parerea mea, sa se joace.
Ia-ma de mana si hai in tacere sa stam, si cand vei fi tu gata, atunci putem sa discutam.
Acum incerc sa iti arat eu tie, ca e bine sa simti, sa gandesti, si cand vei reusi tu, candva, sa te regasesti...sa stii ca poti si sa vorbesti dar si sa actionezi.
Si nu uita draga, asa pe final, ca cel ce asteapta prea mult fara sa faca, poate ramane fara dar- asa ca incearca mereu sa atingi ce-ti doresti, pentru ca vezi tu draga, altcineva...poate ca nu asteapta.

Spin me.

Spin me, spin time, spin my body, spin my mind.
Dance with me, dance all night, dance on the dance floor, dance me nice.
Spin me, dance me, love me, leave me.
Spin me, dance me, kiss me, thrill me.
Spin me love. Kill me love.

Pestii cei cugetatori

Nu mi-am dat seama de prima oara, pentru ca  uneori e greu sa vezi ce e in fata ta- si esti preocupat de alte lucruri. Acum am realizat si in sinea mea stiu ca nu exista nici o sansa sa fac ceva, pentru ca frica ne ucide. Incet dar sigur. Si momentan imi este frica. Poate candva...se va intampla ceva...va face ceva...dar pana atunci? Sa reactionez eu? Sa fac ceva desi nu a facut nimic? De ce as face? Care ar fi motivul? Am incercat si am esuat odata. Dar incerc din nou. Orice este posibil atat timp cat incerci si iti doresti sa se intample. Dintotdeauna am crezut ca sunt guvernata de o zodie slaba, si desi nu m-am axat mult pe astrologie sau mistic sau pe alte domenii de acest fel, am realizat ca nu este chiar asa. Dimpotriva. Pestii sunt printre cele mai puternice zodii. Pestii au cele mai dezvoltate abilitati, in special in domeniul ezotericului, misticului, psihologiei si a astralului. Pestii sunt minunati ca oameni, dar mai ales ca spirit. Sunt cei mai liberi, dar cei mai dependenti, cei mai calmi, dar cei mai pasionali. Sunt exact asa cum trebuie sa fie. Capacitatea lor de adaptare, rabdarea lor, iubirea lor, capacitatea de a asculta, de a intelege, de a invata, de a ajuta si de a reactiona, este maxima. Nu exista zodie mai puternica din acest punct de vedere. Suntem afectivi, emotionali, cuprinsi de dragoste si intelepciune, chiar daca uneori putem deveni opusul. Putem sa cadem in cealalta extrema oricand. Pentru ca asa suntem noi. Inotam, si uneori pierdem cursul, si ne ratacim. Cei doi pesti care simbolizeaza zodia, fix asta imi aratau de mult timp. Ca sunt doi. Unul e de un fel, celalalt de un alt fel. Se completeaza. Ca de fapt asta e viata, asta e dragostea, asta e chimia- doua elemente care compun unul perfect. Si eu credeam ca un peste singur se poate descurca. Dar vezi tu, doua persoane imperfecte, impreuna ajung la perfectiunea intruchipata atunci cand isi doresc, atat timp cat isi doresc. Doi pesti. Un element perfect. Si am gasit aceasta imagine divina...pentru cateva momente, dupa care s-a pierdut. Si, sa mai incerc oare sa o gasesc? Sa o pastrez? Sa o tin bine? Sa o iubesc? Un om in prezenta caruia nu trebuie sa vorbesti. Sa stati sa va priviti. Sa zambiti. Sa radeti. Fara vorbe. Sau nici macar sa va priviti. Sa stati unul langa altul si sa lasati energia sa va lege. Electricitatea aceea statica, aerul acela apasator dar eliberator in acelasi timp. Sa stati asa, minute, poate ore, sau zile. Si totul in jur sa dispara. Sa fi tu si el. Atat. Oriunde ati fi, doar voi existati. Atat. Poate candva imi va vorbi din nou. Si vom sta asa din nou. O sa incerc din nou. Cumva, candva :)

https://www.youtube.com/watch?v=P0KyIeHcCzs

Iubesti dumneata. Iubeste.

Iubesti pentru ca iti e in fire. Dar vezi dumneata, asta nu e iubire.
Iubesti pentru ca simti ceva in tine. Dar ca sa vezi, nu mereu e de bine.
Iubesti ca asa inveti tu de mic sa faci. Iubesti ca stii ca in viata mai si tragi.
Dar fara sa lupti, sa muncesti si sa plangi, iubirea in viata poti s-o infrangi.
De ea trebuie sa te tii cat mai bine. Ca azi e aici, da' cine stie maine?
Ca de iubit, iubit-ai si eu de vreo doua ori.
Si ca sa vezi, poti sa o faci de mai multe ori.
Iubit-ai si eu odata pe bune- si-a disparut undeva el...in lume.
Nu departe, doar sute de kilometri, dar aia se simt in spate.
Iubit-ai si eu a doua oara mai crud, si el s-a dus, de tot, de mult.
Dar si el a iubit la randul lui, si cand nu a mai iubit, s-a dus la locul lui.
Iubesti pentru ca de fapt e chimie. Dar vezi tu draga, nu mereu se termina cu bine.
Chimia dispare, intr-o luna, in trei, in 5 ani- si tu cu ce ramai draga? Nu cu iubire?
Iubirea si chimia iti sunt in fire, in sange, in tine.
Iubirea e ce ramane, atunci cand chimia se frange.
Chimia te atrage, te tine, te macina. iubirea te leaga, te mistuie, te apropie, te-nalta.
Chimia e acolo, e fluturele ala zglobiu. Iubirea e aia, de te face sa zambesti fara motiv.
Iubesti pentru ca e bine sa simti iubire. E bine ca poti sa simti ceva cum se misca in tine.
Iubesti pentru ca iti e in fire. Uneori, poate ca e chiar iubire.
Iubesti pentru ca simti ceva in tine. Si ca sa vezi, uneori, te oglindesti in mine.
Pentru ca e iubire. Si nu dispare. E acolo- se stinge si se reaprinde- dintr-un simplu gest.